Director revista
Redactor Sef
Din turismul rural romanesc
Alese de noi pentru voi
Sustinute de Vacantelatara.ro
Citeste in format PDF
Pe cărările ninse ale Bucegilor… la Cabana Diham
Muntele înseamnă şi miros de brad şi cărări de stâncă şi veri cu miresme de flori şi ierni…cu flori de gheaţă. Adeoseori, paşii hoinarilor, osteniţi dar cu sufletul plin de încântare, îşi găsesc drept popas preţ de clipe, zile sau nopţi…cabanele de munte. Pentru noi, cabanele sunt şi refugiu dar şi… acasă; Sunt cămine în care, fiecare ne-am lăsat cel puţin o amintire.
Iată că vine un azi când zâmbim, oftăm, ne amintim lăsându-ne purtaţi şi cuprinşi de nostalgii. Şi ne lipseşte ceaiul cu rom…
Când simţi dor de munte, dor de ciupit de chitară, dor de cântat în cor, dor de ierni cu bujori în obraz…simţi dor de Diham…
“Când Bucegii dau zvon de piatră şi izvoare,
Oriunde-ai fi răspunde la a lor chemare…”
Şi-am răspuns “prezent” chemării Bucegilor. Doar se aranjaseră cu ger, ghirlande de ţurţuri şi pudră peste brazi…atât de multă şi nebun de albă. Aşa-s primiţi, sau mai bine zis…răsfăţati… cei care înţeleg că muntele se simte…şi, mai ales, se respectă.
Cu rucsacii în spate, cu parazăpezi, căciuli şi fularele trase pe nas, cu ceaiul cald din termos (şi câţiva stropi de cognac, pentru savoare) porneam spre “acasă din Bucegi”, la Cabana Diham, acolo unde...Tanti Oara, mama munţilor, ne-aşteaptă în prag cu “Bine-ai venit, puiule…”. Şi apoi…ceaiul cu rom. Offf, ceaiul cu rom…
Cu mic, cu mare, dar mai ales…cu mulţi, pornim pe drumul ce se desprinde din DN73A (Predeal-Pârul Rece) urmând forestierul spre complexul Forban, fosta Cabana Steaua. Un drum în serpentine, accesibil chiar şi-n iernile prea albe şi troienite, cu marcajul bandă albastră (urmat de triunghiurile roşu, galben şi albastru în intersecţia cu unitatea miliară) avea să ne conducă preţ de două ceasuri + ½ min. până sub Măgura Cenuşie, acolo unde cabana Diham a renăscut din propria-i cenuşă.
Cabana Diham-Phoenix ( 1320 m), acasă la “Mama Oara”
Au trecut 85 de ani ca 85 de file de când cabana Diham îşi scria primele-i rânduri (1934). Şi-au fost rânduri scrise, unele firesc… dar şi rânduri scrise mai apăsat. Apăsate de durere, de greutăţi…file de poveste udate nu doar de ploile reci de munte ci şi de lacrimi de durere când Dihamul şi-a pierdut tătăl, pe nea Gigi Bordea (2005).
Au fost şi ani în care paginile au ars, asemeni cabanei încercate de năpasta incendiului din Decembrie, 2002. Dar, aşa cum vedem scris pe plăcuţa de la intrare “Diham-Phoenix”, cabana a renăscut din propria-i cenuşă cu ajutorul donaţiilor iubitorilor de munte, celor pentru care Dihamul înseamnă o a doua casă şi a Asociației Române de Turism ”Gioni Baboș”.
Astăzi, mama Oara, cea mai longevivă cabanieră din Carpaţi, a făcut din ani, cote de urcat! Şi-a urcat aşa peste 5 decenii în cabanele din Bucegi.
Anul 2019 înseamnă pentru tanti Oara, 40 de ani de când Dihamul i-a devenit casă (1979 – 2019). Iar noi, copiii ei!
“ - Bună ziua, tanti Oara! Un ceai cu rom, vă rog…
“- Poftim, puiule…”
Cabana “Diham-Phoenix” – munţii Dihamului - Masivul Bucegi
Cabanier: Mioara Bordea – “Mama Oara” – 0726.20.32.62;
Altitudine: 1320m;
Cazare: 87 de locuri în camere cu 2-6 locuri şi dormitoare comune (priciuri);
Bufet şi restaurant, în permanenţă;.
Acces: Buşteni, Predeal, Azuga. Trasee turistice marcare şi drum forestier.