Director revista
Redactor Sef
Din turismul rural romanesc
Alese de noi pentru voi
Sustinute de Vacantelatara.ro
Citeste in format PDF
Din materialele redactate de Comșa Paul și Pumnea Ion, cât și din cele relatate de bătrânii satului, menționați și de Ioan Pumnea și Emil Poenaru, (Oancea Dionisie, Călbează Arsene, Boboia Ion), rezultă că ctitorii așezării au fost o mână de țărani ce-au luat drumul pribegiei și haiduciei. Au ales acest loc ca așezare, ferit pe vremea aceea de patrulele jandarmilor, dat fiind faptul că era la o distanță de 10-15 km. de alte sate, lipsit de drumuri de legătură și bine ocrotit de „perdeaua deasă a codrului” În documentele istorice precum ”Dicționarul istoric al așezărilor din Transilvania” întocmită de Coriolan Suciu, satul Dăișoara este menționat pentru prima dată în anul 1606.
La fel ca şi în cazul altor oraşe, comune sau sate, pe lângă principalele obiective turistice, biserică, Cămin Cultural, Monument al Eroilor, Muzeu, Dăișoara este reprezentă şi de alte instituţii cu un rol important în formarea şi dezvoltarea comunităţii locale. Un exemplu în acest sens este Biblioteca Rurală Dăișoara.
...era plin cu un teanc de cărți. De tot felul. În limba română și germană. Nu știu cum au ajuns acolo, de unde, cine și de ce. Ideea era că în pivnița Școlii erau aruncate cărți. Si mai mult decât atât multe altele erau depozitate în cutii, așezate una peste alta. În fața acestei iamgini, m-am întristat, m-am agitat. Am gândit situația în liniște, asta după ce mi-am exprimat verbal frustrarea în fața mamei. Toate acestea pentru că în Dăișoara a existat o Bibliotecă, ridicată în Căminul Cultural în anii 1944 de către Emanoil Bucuța. Ulterior aceasta a ars și tot ce a mai rămas din ea a fost transferat la Școală. Și acum din rămășițele primei Biblioteci din sat, probabil erau cărți care zăceau în pivniță.
------ Așa începe povestea primei Biblioteci Rurale care urma a fi înfiinţată la Dăișoara în anul 2019. Datorită faptului că mama este învăţătoare în sat, deseori mă întrebăm cum puteam eu, un simplu tânăr, cum putem noi, oamenii cu iniţiativă să valorificăm sectorul de elevi, cum îi putem atrage spre educație, spre cunoaștere și cum putem încerca să minimalizăm absenteismul și abandonul școlar foarte des întâlnite în comunităţile rurale. Cu toții avem acasă o bibliotecă, fie ea formată din cărțile copilăriei, sau din cele de care am avut nevoie în anii școlii, sau acelea pe care le-am citit din plăcere. Mă gândesc că dacă oare mână de la mână, om cu om, am putea sa donăm câteva din aceste cărţi, am reuși să facem o bibliotecă de sine stătătoare în localitate, loc în care elevii și copiii nu au acces la atât de multe resurse educaţionale precum cei din mediul urban. Zis și făcut. Am obţinut de la Primărie un spaţiu unde se putea întâmpla magia, respectiv în Căminul Cultural, o sală situată la etajul clădirii.
Astăzi îmi doresc ca în Dăișoara să se păstreze același suflu de care vorbea Lucian Blaga, anume că ,,veșnicia s-a născut la sat'', aici, iar la rândul meu să încerc să îi bucur pe cei care din păcate nu au acces la cultură sau educație la fel cum eu sau mulți alții dintre noi le-am trăit și le-am experimentat la oraș. Multe dintre aceste gânduri însoţite de fotografii le postăm pe pagina de facebook ,,Dăișoara – tradiţii locale’’, în jurul căreia s-a format o comunitate de oameni care susţineau prin cuvinte, comenatrii sau chiar like-uri, micile eforturi de a promova acest loc. Eram ferm convins că aceștia vor susţine și cu volume de carte iniţiativa care urma să prindă contur. Am realizat un afiș, l-am postat, am cerut oamenilor să doneze din cărțile pe care nu le mai folosesc, sau pe care le au și pe care le folosesc în continuare dar își doresc să le împărtășească cu elevi din localități rurale care poate nu au acces la ele. Din februarie 2019 până în august același an, Biblioteca a fost utilată, cu un patrimoniu de peste 5000 de volume, rafturi, calculatoare, imprimantă și chiar și mobilier. Toate, dar toate au fost primite din donații din întreaga țară.
Astfel în 2019 s-a deschis și inaugurat oficial Biblioteca Sătească Dăișoara, după atâta vreme de când Emanoil Bucuța a înființat-o în anii 1940, în același loc. Când 99% dintre oameni îmi ziceau "ce-ți trebuie să faci o bibliotecă la sat" - "cine o sa citească" - "nu-ți pierde vremea", familia mi-a fost acel 1% care de la bun început a crezut în acest proiect și au mers cu mine pe drum. Astazi, batem palma și ne uităm în spate. A fost o armată de oameni care s-au adunat precum un bulgăre de zăpadă. O armată de oameni care a stat în spatele înfiinţării acestei Biblioteci în localitatea Dăisoara, oameni care au venit personal cu mașini întregi de cărţi, oameni care au facut propriile mici campanii prin cartiere pentru a ajunge mai multe cărţi spre noi, oameni care au cumpărat calculatoare noi, imprimantă și chiar și sistem de încălzire. A fost una dintre cele mai frumoase experienţe pe care le-am trăit pas cu pas.
Astăzi Biblioteca funcţionează, aici la cele două calculatoare au venit elevi și-au făcut teme. Vin tineri voluntari care vor să susţină ateliere pentru cei mici, vin diverși reprezentanţi de la asociaţii care îi atrag pe tinerii din comunitate spre diverse work-shopuri tematice, vin spre noi cadre didactice din comunitate dornice să desfășoare activităţi aici, rulează filme documentare în Bibliotecă, se ţin cursuri de caligrafie, pictură pe sticlă și multe altele. Astăzi se întâmplă lucruri. Voluntar. Cu oameni dornici. Implicaţi. Astăzi avem o Bibliotecă în sat care va dăinui zeci de ani, așa tind să cred.
Oameni din judeţ și cu pași mărunţi din întreaga ţară, au început să vadă rezultatele acestei prime Biblioteci din Dăișoara înfiinţată pornind de la 0, doar prin donaţii și contribuţii personale ale oamenilor. Comunităţile rurale din vecinătatea satului au apreciat ceea ce s-a întâmplat aici și și-au dorit o Bibliotecă asemenea. Plin de entuziasm, am pornit pe drumul de a înfiinţa Biblioteci Rurale în comunităţile vecine, în satele în care am descoperit și cunoscut oameni care vor să aducă un plus de valoare în locul in care trăiesc și își cresc copiii. Astfel de exemple, prezentate pe larg în ediţiile viitoare, sunt în localităţile: Jibert, Dacia, Crihalma, Șinca Nouă.
Aceasta este povestea Bibliotecilor Rurale, proiect desfășurat de Florin Bucutea, în colaborare cu:
- Pr. Iulian Vincentiu Ungureanu – Biblioteca Jibert
- Înv. Maria Polexa – Biblioteca Dacia
- Prof. Raluca Ioana Roncea – Biblioteca Crihalma
- Prof. Iulian Roman – Biblioteca Șinca Nouă