Director revista
Redactor Sef
Din turismul rural romanesc
Alese de noi pentru voi
Sustinute de Vacantelatara.ro
Citeste in format PDF
Suntem la poalele muntelui Bǎtrâna, foarte aproape de inima Bucegilor. Paşii noştri au urmat calea veche de piatrǎ, desprinzându-se din drumul care ne-ar purta pânǎ în faţa Hotelului Peştera. Astfel, ascultând susurul Ialomicioarei pornim, în coborâre uşoarǎ pe-o cǎrare montanǎ care lasǎ locul, în unele porţiuni, podurilor metalice şi scǎrilor de piatrǎ, ca mai târziu, sǎ urcǎm panta domoalǎ ce ne va scoate în faţa Schitului parcǎ înghiţit de gura Peşterii Ialomiţei.
Schitul Ialomicioara a fost ctitorit de cǎtre Voievodul Ţǎrii Româneşti, Mihnea cel Rǎu, în secolul al XVI-lea pe locul în care, încǎ din cele mai vechi timpuri, sihaştrii se refugiau în cǎutarea liniştii şi sfintei rugǎciuni. Aşadar, încǎ din acele vremuri, acest loc a reprezentat simbolul credinţei munţilor Bucegi.
De-alungul anilor, bǎtrânul Schit de lemn nu s-a lǎsat biruit de blestemul focului. Ultima luptǎ pe care Schitul a pierdut-o cu focul nemilos a fost în anul 1961. De-atunci, timp de 35 de ani lǎcaşul n-a mai existat. Însǎ, credinţa a biruit pânǎ la urmǎ, în perioada anilor 1993-1996, perioadǎ în care Schitul a fost reconstruit şi pǎstrat în felul în care existǎ şi astǎzi.
În apropierea lǎcaşului de închinǎciune s-a ridicat şi un nou corp de chilii, situat chiar la intrarea în peşterǎ. Noilor construcţii li s-a alǎturat şi un corp destinat pelerinilor şi cǎlǎtorilor care doresc sǎ facǎ un popas spiritual pe-aceste meleaguri sfinte. Data de 29 iunie 1996 este o perioadǎ de referinţǎ pentru istoria Schitului din Bucegi, acesta fiind sfinţit de cǎtre IPS Arhiepiscop Vasile Costin, cu hramul "Sf. Apostoli Petru şi Pavel".
În poiana situatǎ la 5 minute de Schit, în apropierea vechii Mǎnǎstiri Peştera Ialomiţei, s-a înǎlţat Noua Bisericǎ “Sf.Nifon” şi-o casǎ de odihnǎ. Acest nou lacaş de închinǎciune, înconjurat de chiliile cǎlugǎrilor, deţine hramul “Sfântul Ierarh Nifon”.
Astǎzi, aici, este locul ideal în care cǎlǎtorii se abat de la chemarea Platoului Bucegilor şi aleg aceastǎ zonǎ încǎrcatǎ de tradiţii şi sfinţenie, pentru a se reculege, pentru a simţi rǎcoarea Peşterii Ialomiţei, pentru a aprinde o lumânare sau pentru a descoperi filǎ cu filǎ, vechea poveste a sfântului Schit, aşa cum îndeamnǎ si Imnul Bucegilor, un bine cunoscut cântec montan: “Jos la Peştera întunecatǎ, stǎ bǎtrânul Schit uitat de ani, aici doina-ţi pare mai duioasǎ, îngânatǎ de bǎtrâni ciobani… ”
Schitul Ialomicoara este locul în care sfânta rugǎciune se împleteşte cu frumuseţea munţilor Bucegi, un cadru natural minunat, situat la înǎlţimea de 1.600 m, unde cǎlǎtorul va gasi momente de regulegere, de linişte, de contemplare, în timp ce Ialomicioara va purta poveştile mai departe, susurând prin apele ei de munte, sfinţenia acestor meleaguri.
Text și fotografii: Cristian-Alexandru Catană