Invitație la Casa Iilor

Pensiunea are povestea ei.  Am reușit să aranjăm pentru musafirii noștri cinci camere cu tot confortul.
De restul s-a ocupat Dumnezeu, pentru că ne-a hărăzit să trăim într-un loc binecuvântat.

Podul lui Dumnezeu, Cheile Baluței, Câmpurile cu lapiezuri, Peștera Ponoarele sunt atracții care trebuie bătute cu piciorul.
Nicăieri n-o să găsiți o apă mai dulce și un aer mai curat, deoarece se spune ca zona noastră are o mare încărcătură energetica. Nu o spun eu, o spun specialiștii și o simt toți cei care ne-au trecut pragul.

Anul acesta sărbătorim Ziua Iei aducând modele noi, spre bucuria tuturor celor care iubesc portul popular.

 “Casei Iilor” din Ponoare, Mehedinţi...la început de poveste

Da... nu am avut niciun gând de pensiune. Trebuie să spun adevărul! Începutul a pornit din două cuvinte: REGRET și AMBIȚIE.
Am avut norocul să am două bunici harnice și pricepute. Mâinile lor de aur făceau lucru de migală, încântându-mi copilăria cu cele mai frumoase costume populare, atât pentru mine cât și pentru păpușile mele.
În timpul lucrului, le auzeam sporovăind:
"-Nu vezi tu, fă, că ăstea de-acu' nu mai pun mâna pe lucru? Maaare păcat! Au uitat de hainele noastre frumoase, le e rușine să poarte asemenea mândreți."
Au trecut ani, și odată cu ei, plecată fiind din locurile natale, a început să încolțească în mine AMBIȚIA de a transforma REGRETUL lor în mândrie.
Și așa a fost.
Am pornit cu ac, ață, cincizeci de metri de pânză și sute de kilograme de inconștiență.
Astfel a luat ființă “IE TRADIȚIONAL ROMÂNEASCĂ.”

Acum, după.....ani suntem cunoscuți peste tot. Lumea ne apreciază pentru frumusețea modelelor, calitatea lucrăturii și seriozitate. Tot mai mulți și-au dorit să vadă cum se lucrează. Le-am spus:
"-Veniți la Ponoarele! Aveți ce vedea!"
Au venit, au văzut și mult le-a mai plăcut. Dar, iar se năștea un regret, acela că își doreau să rămână mai mult. Și așa ne-am gândit să construim un loc de suflet, aproape de atelierul nostru cu mâini de aur. Aici a început nebunia....

Suflet, suflet...dar cum va fi?
Apare mama bățoasă:
-Să fie cu etaj și cu terase că avem ce arăta: Podul lui Dumnezeu, Steiul Ponorii, Lacul Zaton, Munții Cernei.
-Stop! spun eu. Știu că avem ce arăta. Comuna Ponoarele este plină de minunății, dar eu îmi doresc, ca cei care vin să-și odihnească pașii și gândurile pe meleagurile noastre, să simtă spiritul și tradiția locurilor; iar somnul să le fie mângâiat de mireasma florilor de pe iile noastre frumoase. " Fiecare cameră va simboliza o ie cusută de ponorencele noastre.
Apare întrebarea:
" Care ii? Că sunt sute. Cum le alegem?"
Totul a venit de la sine.
Intră soțul în prima încăpere și zice :
" - Simt miros de lavandă. Cred că mireasma a ajuns de la plantația Elizei, de mai jos. Îmi doresc să se numească OdaIA cu lavandă.
I-am respectat dorința deoarece simțeam că e ceva divin. Și eu, când am creat ia cu lavandă, am gândit același lucru.
Tatăl meu trebăluia de zor.
" - Pot să aleg și eu?
- Tu, nuuu! Ști că stai foarte prost cu partea artistică. Ai grijă, mai bine, să facă meseriașii lucru de calitate, să nu ne facem de rușine! Să nu spargă prea mult iarba din jur, că nu știu dacă mai dă romanița aia. Mi-ar părea tare rău de ea.
-De ce sunteți urâcioase? Uite, camera asta să fie OdaIA cu margarete, sau romanițe cum le ziceți voi. Nu vedeți că parcă pășesc singure peste prag? "
M-am întors și eu și mama ca teleghidate. Chiar avea dreptate. Și s-a numit OdaIA cu margarete.
A venit rândul fetelor din atelier, care au votat și au deliberat:
" - Următoarea cameră să fie cu flori de mac! Este ia pe care noi o iubim foarte mult. "
Fie după voia lor, că prea sunt fete de treabă.
"-Nu-mă-uita! zice buna mea, dintr-un colț.
-Cum să te uit, buna mea dragă! Vei alege următoarea cameră.
-Știam că eu urmez. Voiam doar să-ți spun cu odaia cu flori de nu-mă-uita să o împodobești. " Și dorința ei poruncă a fost pentru mine.
Știam că alegerea mea va fi ia cu floarea soarelui, deoarece simțeam deja căldura degajată de florile mari și galbene ce mi le și imaginam pe tot mobilierul.
" - Ce mobilier? Că doar n-ai de gând să-l faci pictat?
-Ba da, bineînțeles! Locul acesta va fi special. Nu știu dacă vreodată voi avea câștig, dar vreau, ca cel care ne calcă pragul, să-și dorească să revină, și iar să revină, și iar să revină...
" - Hei! Trezește-te! Pe cine o să găsești?"
Și am găsit. Oameni cu aceeași chemare, care au venit și s-au îndrăgostit de locuri și de ceea ce fac. Nu se putea altfel, doar au suflet de artiști. Le-am dat iile și le-am spus ce-mi doresc. Rezultatul mi-a umplut inima.
Așa a luat ființă Casa Iilor.

Veți avea prilejul să întâlniți oameni deschiși și primitori, cu respect pentru cei ce le trec pragul. Veți întâlni mâini de aur, ce prin a lor migală creează minunății. Ne dorim doar să fiți curioși și să întrebați. Noi vom fi aici, cu toată atenția și considerația.
Vă așteptăm cu drag la Casa Iilor!