Numarul Curent

Banner

Asociatia
?CELE MAI FRUMOASE SATE DIN ROMANIA?

?

Asociatia ?CELE MAI FRUMOASE SATE DIN ROMANIA? in 2010

Floriana Jucan Travel

Aprilie 2017
L m M J V S D
27 28 29 30 31 1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
Valeria si Teodora
v? ureaz?
Vacan?e cu Farmec !

?


Prin România lui Sensei

Sensei Marius Ioniță practică aikido - un stil de arte marțiale japonez - de 25 de ani și a devenit antrenor in 1997. S-a apucat de plăcere, nu a avut nicio influență din familie. I-au plăcut principiile acestui sport pentru că el îndeamnă la armonie, echilibru și energie pozitivă. Sensei Ioniță vede aikido ca pe un drum în viață, un mod de a te autoeduca și a nu deveni așa cum te împinge societatea să fii. L-am întrebat cum ne împinge societatea să fim. „Concurențial, bun, cel mai bun - și e obositor la un moment dat”, mi-a explicat.

În prezent, Marius Ioniță este președintele Asociației Cultural Sportive Aiki-Budo fondată în 2000, având de-a lungul timpului mii de copii înscriși la cursuri. Asociația organizează cursuri în 10 grădinițe, școli și centre sportive din București. Acest sport nu este însă singura lui pasiune: sensei a organizat peste 30 de tabere-concurs pentru elevii săi la pensiuni din toată țara, cu diferite tematici de la ecologie, geografie, istorie, spiritualitate, până la ajutorarea unor comunități defavorizate.

Am transformat aikido japonez în varianta românească”, mi-a spus sensei Ioniță. „Am învățat de la japonezi că dacă vrei să fii un bun practicant de aikido, trebuie să fii un bun om al țării tale, nu un bun japonez. Am reușit prin ANTREC să găsesc oameni și locuri extraordinare, incredibile. N-am întâlnit în filozofia orientală lucruri, oameni și idei ca aici”.

Sensei Ioniță alege tematica taberelor în funcție de loc. În Vrancea, a organizat concursuri axate pe ecologie pentru elevii săi, iar în Covasna s-a concentrat pe studierea vieții minorităților. „Mă interesează foarte mult locurile inedite. Nu vreau să fac tabere în care te duci, mănânci, bei, faci un grătar și pleci acasă”, a spus acesta. De exemplu, în Covasna, la Tinovul Mohoș, sensei și elevii lui au descoperit o rezervație de plante carnivore unicat, în Vrancea au aflat că există cele mai numeroase animale sălbatice pe metru pătrat din Europa, iar în Neamț au dat peste un meșter popular care făcea măști tradiționale și i-a învățat dansuri dacice.

Colaborarea dintre sensei și ANTREC a început din 2001, din rațiuni pragmatice, spune el. „În 14 ani de când organizez tabere în pensiunile ANTREC, nu am avut nicio problemă cu nicio gazdă. Am găsit condiții de cazare exact cum am negociat, condiții de preț exact cum am stabilit, nu am avut probleme cu mâncarea, nu s-a îmbolnvit niciun copil - și am fost cu aproape 1,000 de copii în aceste tabere”, a explicat Marius Ioniță. „Pentru mine, ANTREC este o organizație care mi-a fost utilă, datorită lor m-am dezvoltat”.

Sensei organizează, alături de ceilalți instructori de la Asociația Aiki-Budo, două sesiuni de tabere pe an, iarna și vara, în care vin cam 100 de copii pe sezon. L-am întrebat dacă nu îi este greu să supravegheze atâția copii, dacă nu au existat incidente, însă el îmi răspunde fără nicio tresărire: „Dacă stai la cafea, poți avea probleme. Dacă stai cu ei, îi verifici, îi disciplinezi, e în regulă. Fiind o tabără concurs, nu au fost probleme pentru că cei mici reacționează bine la așa ceva. Concursurile noastre sunt bazate pe punctaje, însă toți pleacă acasă cu premii, nu este acel gen de concurență de care vă vorbeam”.

Aceste tabere nu sunt întotdeauna doar un prilej de relaxare și educare. În Vrancea, copiii au contribuit, din banii lor de cheltuială, la refacerea acoperișului unei biserici dintr-un sat. Din banii lor s-a strâns jumătate din suma necesară lucrărilor. „Copilașii au fost foarte mândri. Unii au trecut ulterior cu părinții pe acolo și le spuneau uite, ăsta e acoperișul la care am contribuit”, a povestit sensei.

La Fundata, în 2014, copiii au fost învățați inclusiv să ajute persoanele defavorizate. Marius Ioniță a stat de vorbă cu primarul localității și a identificat trei familii sărace, după care și-a adunat elevii și au mers la un magazin local pentru a le cumpăra alimente, produse de igienă și lucruri utile într-o casă. „Am cumpărat totul de acolo, din sat, ca să ajutăm și economia locală - nu am vrut să mergem la un hipermarket, acestea au destui bani. Astfel, într-o singură tabără am reușit să strângem în jur de 2,300-2,500 de lei”.

Întrebat ce loc ar ține neapărat să viziteze la noi în țară, sensei răspunde scurt și cuprinzător: „Aș merge în toată țara. Important e să cauți locurile care atrag cu adevărat, nu acelea poleite cu frumuseți. Să trezești turistului interesul pentru valorile adevărate”. Care sunt acestea pentru sensei? Religia este importantă pentru el - Paștele, Crăciunul, sărbătorile de Sfânta Maria, Sfântul Ilie, reprezintă „viața normală din țara asta”. El este și un fan al tradițiilor culinare românești. „Sunt bolnav după brânză, cârnați... Nici nu pot să vorbesc despre asta, treceți la următoarea întrebare!”, a glumit Marius Ioniță. Preferatele lui sunt mâncărurile secuiești, ciorba de fasole în coajă de pâine, brânza în coajă de brad de la Fundata și pastrama de oaie de la Buzău. „Dacă te duci în locurile astea și nu mănânci așa ceva, te-ai dus aproape degeaba”, a conchis sensei.

O destinație în care ar vrea totuși să organizeze cât de curând o tabără este Munții Retezat, „însă e departe și se ajunge greu”. În 2015, sensei vrea să viziteze din nou Vrancea și Covasna. În cea din urmă vrea sa organizeze un schimb de experiență cu copiii secui. Auzindu-l pe sensei vorbind, îți dai seama că sunt puține șanse să nu își pună în aplicare acest plan sau oricare altul.

Prefer să mă situez pe latura mai pragmatică a vieții decât pe cea visătoare. Visele trebuie să ți le și îndeplinești. Dacă nu, ele rămân doar vise. La fel și ideile - trebuie puse în practică. De exemplu, aseară mi-a venit o idee și astăzi am pus-o în practică”, mi-a spus sensei calm, fără emfază. „La următorul examen de centură nu mai vreau să premiez copiii, ci pe părinții lor. Părintele e cel care face eforturi, sacrificii. Și m-am gândit să-i premieze chiar copiii lor. Mi se pare normal ca, la un moment dat, copilul să învețe să întoarcă respectul și dragostea părintelui prin gesturi concrete”, a explicat sensei.

Aceasta nu este singura idee plină de generozitate a lui Marius Ioniță. Pe 5 decembrie 2014, acesta a organizat un eveniment la o școală din București, unde copii cu situație materială și socială nefavorabile au primit daruri de la elevii lui sensei care au o situație materială mai bună. „Vreau să se întâlnească, să se privească în ochi și să facă acest gest. Înainte de a pune ghetele la geam pentru Moș Nicolae, trebuie să fii tu cel care dă. Abia apoi te poți bucura cu adevărat de ceea ce primești”, a explicat sensei înainte de eveniment. Inițial s-a gândit ca fiecare elev să aducă o pungă cu dulciuri, însă nu a vrut să existe situația în care cineva dăruiește un cadou de 10 lei, iar altul de 100. Astfel, sensei i-a încurajat pe copii să strângă banii într-o cutie, iar din suma totală a cumpărat daruri în mod egal pentru toată lumea. În seara de 5 decembrie, aproximativ 60 de copii au primit daruri de la sensei și elevii săi. „Nu le spun cadouri, e urât. Cadoul e ceva ce cumperi, e valoare materială. Darul are o altă conotație”, a spus acesta.

Sensei ține foarte mult ca elevii lui să ducă gesturile caritabile până la capăt, să ajungă față în față cu persoanele pe care le ajută. „Am constatat că dacă le faci copiilor treaba, de exemplu dacă le-aș fi dat eu darurile acestor copii săraci, n-ai cum să le spui că au făcut o faptă bună. Dacă n-au trecut prin partea practică, n-au muncit pentru fapta aia, nu s-au implicat și nu au stat să se gândească la ea. Dacă ceva a trecut prin mâinile tale, are altă importanță. Noi ne handicapăm copiii în ziua de azi, îi protejăm foarte mult și nu îi învățăm să facă lucruri practice”, a explicat Marius Ioniță.

Sensei încurajează pe toată lumea să încerce aikido, de la copii la oamenii în vârstă. „Am elevi de la 4-5 ani și până la 67. E un mod de educație și pentru oamenii mari, nu e foarte solicitant fizic, dar e greu cu mintea pentru că îți descleiază un pic roțile”, a spus sensei, aducând vorba de tiparele existente în societate. „Când ieșim din tipare, nu ne place. Problema e că viața frumoasă nu e cea din tipare. (...) E greu la început, mai ușor s-a creat universul decât s-a construit o minte. Însă, mintea omenească, atunci când iese din tipar, e superbă”.

Text: Ioana BURTEA

 

Aboneaz?-te



C?utare ?n site:

QMagazine